Nu va fi o rană sângerândă mormântul tău fără mine,
babica mea, Ecaterina!
Dar cum voi fi putea fi eu
carte bună de citit fără tine ?
Cum voi cânta florilor
necunoscătoare de vânt alb ca o bătrână,
o bătrână ca tine de albă?
Fascinant este
că tu nu ştii nimic,
tu nu înţelegi nimic din ce spun eu,
tu înveţi un regret omenesc întreg
a drojdiei de plăcinte,
limba neamului meu sângeros,
limba mea, crud sfinţită.
Eu sunt deja singură odată cu nisipul acela blestemat
care nici măcar moarte nu se poate numi!
Cum să o primesc? Cu ce pâine să o frământ, babica mea?
Învaţă repede limba lumii
ca să pot deveni femeie în toată firea
şi să-mi spui că nu este rău să mori
că este Dumnezeul nostru, din izbuşcă,
inima mea, Ecaterina mea.
luni, iunie 15, 2009
duminică, iunie 14, 2009
Cuvinte spuse Ecaterinei în izbuşca ei
A se citit in tandem cu http://www.youtube.com/watch?v=F2j0Ee3kL84
O mână care a crescut dintr-un fir
de praf
a dărâmat un om.
O mână care a crescut dintr-un munte
a tăiat o coadă de furnică.
Pe ce notă muzicală a căzut coada ta, şopârlă?
Noi am mers prin valea aceasta
cu toate păsările pe vioară.
Şi ceea ce au cântat ele,
au înţeles doar cei mai blânzi dintre agricultori.
Dacă vom vorbi suav despre suflet,
dacă vom vorbi suav despre suflet
ne vom înţelege cu ceasul de la mână
şi Dumnezeu va închide ochii
pentru că timpul nostru este obrăznicie de copil.
Ecaterina, noi am putea face din stuf şi altceva decât soldat?
făină, de exemplu,
aşa cum din viaţă tu ai făcut o pâine caldă?
Am învăţat, de curând, că din inima mea
atât de asemănătoare ţie, pot face un banc sec
care nu poate fi uitat vreodată.
O mână care a crescut dintr-un fir
de praf
a dărâmat un om.
O mână care a crescut dintr-un munte
a tăiat o coadă de furnică.
Pe ce notă muzicală a căzut coada ta, şopârlă?
Noi am mers prin valea aceasta
cu toate păsările pe vioară.
Şi ceea ce au cântat ele,
au înţeles doar cei mai blânzi dintre agricultori.
Dacă vom vorbi suav despre suflet,
dacă vom vorbi suav despre suflet
ne vom înţelege cu ceasul de la mână
şi Dumnezeu va închide ochii
pentru că timpul nostru este obrăznicie de copil.
Ecaterina, noi am putea face din stuf şi altceva decât soldat?
făină, de exemplu,
aşa cum din viaţă tu ai făcut o pâine caldă?
Am învăţat, de curând, că din inima mea
atât de asemănătoare ţie, pot face un banc sec
care nu poate fi uitat vreodată.
sâmbătă, iunie 13, 2009
Pădurea Letea. 31.12.2008
Câinii mei. Copite nepotcovite în fugile lui decembrie.
Părinţii mei au cântat despre vâsc.
O să-i găsesc mormântul după crucile proaspete.
Câinele alb adulmecă mâinile tatălui nostru pe numele ei.
Părinţii mei au adus în casă un vâsc.
E un dud imens în sus. E intuiţia celor rechemaţi, în sus.
În procesiunea vulpilor, cizmele rămân în urmă.
Părinţii mei au mâncat din vâsc.
Sunt urme pentru câinii care duc spre casă.
Mai sunt urme care duc spre casă. Merg cozile înainte.
Părinţii aşează pe pragul meu un vâsc.
Dumnezeu a îngheţat lângă plop
când cel mai mic dintre noi s-a îmbătat cu rachiu de vâsc.
Iarna tătarii au aruncat un ochi spre mare.
Părinţii mei au cântat despre vâsc.
O să-i găsesc mormântul după crucile proaspete.
Câinele alb adulmecă mâinile tatălui nostru pe numele ei.
Părinţii mei au adus în casă un vâsc.
E un dud imens în sus. E intuiţia celor rechemaţi, în sus.
În procesiunea vulpilor, cizmele rămân în urmă.
Părinţii mei au mâncat din vâsc.
Sunt urme pentru câinii care duc spre casă.
Mai sunt urme care duc spre casă. Merg cozile înainte.
Părinţii aşează pe pragul meu un vâsc.
Dumnezeu a îngheţat lângă plop
când cel mai mic dintre noi s-a îmbătat cu rachiu de vâsc.
Iarna tătarii au aruncat un ochi spre mare.
Cauta in acest blog:
